Roirea — cum se înmulțesc coloniile de albine

Primăvara, când familia de albine devine puternică și natura oferă cules din abundență, se poate întâmpla ceva spectaculos: o parte din colonie pleacă împreună cu regina bătrână pentru a întemeia un nou cămin.

Acesta este fenomenul de roire — modul natural prin care albinele se înmulțesc ca specie.

De ce roiesc albinele?

Mulți oameni cred că albinele roiesc doar din lipsă de spațiu, însă realitatea este mai complexă.

Factorul principal este abundența culesului. Atunci când natura oferă mult nectar și polen, ponta mătcii crește accelerat, iar familia se dezvoltă exploziv. În acel moment se activează instinctul natural de reproducere al coloniei.

Dacă în natură nu există cules, ponta scade natural și roirea rareori apare, chiar dacă stupul pare aglomerat.

Când are loc roirea?

În România, perioada de roire începe de regulă la sfârșitul lunii aprilie și continuă în mai și prima jumătate a lui iunie, în funcție de temperaturi și de flora disponibilă în zonă.

La București, de exemplu, roirea apare frecvent în mai-iunie, când înflorește teiul — una dintre cele mai bogate surse de nectar pentru albinele urbane. Abundența de tei din oraș decalează roirea față de zonele rurale.

Cum se pregătește colonia?

Înainte de roire, albinele construiesc botci — celule speciale în care matca depune ouă din care vor ecloziona viitoarele regine. O familie foarte puternică, cu 10–14 rame de puiet, poate produce sute de botci — uneori 30–40 pe o singură ramă.

Când momentul vine, matca bătrână pleacă însoțită de aproximativ 2.000–5.000 de albine. Restul coloniei rămâne în stup pentru a îngriji puietul și pentru a menține temperatura necesară dezvoltării.

Ce se întâmplă după plecare?

Roiul se oprește în apropierea stupului — de la câțiva metri până la câteva zeci de metri, în funcție de cât de slăbită este matca de la pregătirile de zbor. Albinele formează un ghem compact în jurul mătcii, pe crengi, garduri, stâlpi sau balcoane.

Între timp, albinele cercetașe caută o nouă locuință: scorburi în copaci, poduri de case, coșuri de fum dezafectate, goluri în pereți sau alte cavități ferite. Când mai multe cercetașe „votează" aceeași locație, întregul roi pleacă spre noul adăpost.

Roiurile multiple — un fenomen observat tot mai des

În mod tradițional, după plecarea mătcii bătrâne, mătcile tinere rămase în stup se luptau între ele, iar supraviețuitoarea devenea noua regină.

În ultimii ani însă, mulți apicultori au observat un comportament diferit: mătcile nu se mai luptă. Pleacă succesiv cu alte grupuri de albine, formând roiuri secundare, terțiare — uneori până la al cincilea sau al șaselea roi.

Fiecare plecare slăbește colonia rămasă. Dacă apicultorul nu intervine la timp, familia poate ajunge aproape depopulată, incapabilă să supraviețuiască.

Roiurile secundare sunt deosebite: conțin mătci tinere, neîmperecheate, se așează frecvent la înălțimi mai mari de 4 metri și pot adăposti mai multe mătci virgine în același ghem — un fenomen surprinzător, observat tot mai des în ultimii ani.

Sunt roiurile periculoase?

De cele mai multe ori, nu. Albinele aflate în roi au gușa plină cu miere — rezerva pentru drum — și nu au faguri, puiet sau rezerve de apărat. Sunt remarcabil de calme.

Totuși, roiul nu trebuie lovit, stropit sau deranjat. Persoanele alergice la înțepături trebuie să păstreze distanța.

Ce faci dacă vezi un roi?

Cel mai bine este să îl lași în pace și să contactezi un apicultor din zonă. Roiul dispare de obicei singur în câteva ore. Dacă vrei să-l îndepărtezi mai repede, un apicultor îl poate colecta în siguranță — pentru el, un roi sănătos cu o matcă bună este un dar, nu o problemă.